Malanca face parte din obiceiurile tradiționale ale sărbătorilor de iarnă. Este un obicei care se sărbătorea la Sfântul Vasile.

În anii 70-90 a sec. XX și până în prezent se sărbătorește la trecerea dintre ani, informează NEWS.UNGHENI.ORG cu referire la Secţia Cultură Ungheni.

Organizatori erau flăcăii eliberați din armată. În prezent acestă regulă se încalcă.

Organizează MALANCA și cei mai tineri. În MALANCĂ fac parte peste 15 roluri/30 participanți: armata Împăratului, armata Generalului, Arapul, Negustorul cu Neguțătoreasă, Țiganul, Țiganca, Geaurdelul, Ciobanul şi Ursul, Ciobanul și Capra, Doctorul, Poștașul, Turcii.

Unele din roluri cu timpul au dispărut. Printre ele se numără Mirele și Mireasa.

Hainele și măștile sunt pregătite de actorii jocului. În fiecare an actorii se străduie să-și creeze cât mai ingenios măștile.

Jocul MĂLĂNCII începea în ajunul Sfântului Vasile ori pe 31 decembrie.

Porneau primul joc la casa tocmalagiului (inițiatorul jocului).

MALANCA se juca doar la casele care erau de acord s-o primească. Pentru gospodarii care aveau fete mari primirea MĂLĂNCII era obligatoriu.

În caz, că refuzau s-o primească, pe fată o pândea un alt obicei mai aspru – ,,scoaterea din jocul flăcăilor,, , joc care era organizat în ziua Sfântului Vasile de către participanţii la MALANCĂ.

Cei care anunțau lista gospodarilor ce vor primi „Malanca” era stabilită de „Turci” și înaintată „Poștei”.

Rolul turcilor era jucat de cei mai tineri flăcăi care băteau în ușile gospodarilor și întrebau dacă primesc MALANCĂ. Gospodarii caselor primeau MALANCA cu cinste și respect.

La sfârșitul jocului fata mare a gospodarilor înmâna Generalului colacul și pitacul, desigur cu urări de bine. Dacă iubitul fetei participa la MALANCĂ, obligatoriu juca fata şi primea drept răsplată cel mai frumos colac.

În satul Petreşti de pe malul stâng al Prutului, fiind sat mare, obiceiul se juca toată noaptea.

La sfârșitul jocului se dădea foc la „Urs” (Se ardea costumul Ursului, care era făcut din stuf).

MALANCA era însoțită de un grup nu prea mare de muzicanți, de obicei trei muzicanți, trompetistul era obligatoriu. La sfârșitul fiecărui joc se încuraja jocul prin strigăte de „Ura”.

A doua zi, în centrul satului ori în Casa de Cultură se organiza Jocul Mare. Spectatori erau desigur mari și mici, gospodari și gospodine.

Fetele mari erau primite cu cinste și respect. Numai acele fete mari, care din nu știu care cauză, n-au primit MALANCA și îndrăzneau să iasă la joc erau scoase din joc cu tot cu ,„Marș”.

Vai și amar de capul lor!… Dar nu se supărau. Era pur și simplu o glumă, care apoi era ameliorată tot de ei, flăcăii.

Aveau ei secretele lor.

MALANCA era însoțită de un alai mare de copii mai mici care-și târau papucii și pe lapoviță și pe ninsoare.

Nu-i împiedica nici gerul. Mai suflau în mâini, mai ascundeau nasul în pufăici ori paltonașe, dar nu se astâmpărau până nu-i alunga osteneala şi noaptea acasă.

Mândră de petreşteni, căci au păstrat viu acest colorat, spectaculos şi dinamic obicei MALANCA.

Şi după obicei: Cinstită gazdă, primiţi MALANCA de la Petreşti?

Tradiții și obiceiuri de iarnă de pe malul stâng al Prutului: Malanca de la Petrești

Sursa: NEWS.UNGHENI.ORG

Dacă vă place ceea ce publică portalul News.Ungheni.org și Cratima.md, susțineți-ne și deveniți patronul unei știri pe PATREON.
Totodată, pentru a ne putea urmări și pe alte canale media, Vă invităm să vă alăturați pe canalele nostru de pe Telegram,  YouTubeInstagramși Tik Tok.
Dar, nu uitați și de un like sau abonare pe paginile de facebook NEWS.UNGHENI.ORG și CRATIMA.MD

By Iulian

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *